Sfântul Nicolae mi-a arătat că minunile există și azi sau despre cum am învățat să-mi port crucea: Viața, Nevoințele și Pomenirea în Sinaxar

1. Contextul Istoric și Chemarea la Viața în Hristos

Se mai întâmplă minuni în zilele noastre? Cu siguranță, da! Uitați cum a lucrat cu mine Sfântul Nicolae:

Anul trecut, în iunie, eram total lipsită de sens, deoarece nu puteam să accept că am o boală autoimună. Fusesem deja diagnosticată cu vitiligo (o boală de piele care se extinde, lăsând pete albe pe corp) și nu știam ce să fac cu viața mea. Eu îmi doream mult să călătoresc, cu sau fără bani.

2. Nevoințele Duhovnicești, Virtuțile și Mărturia de Credință

Dar cum să stau eu la autostop sub soare, cu o piele atât de sensibilă? Cum mă vor privi oamenii acestei planete, văzând o străină cu o înfățișare atât de ciudată? Nu aveam răspuns la aceste întrebări. Așadar, m-am dus în Bari, la biserica Sfântului Nicolae și i-am spus sfântului toate acestea. Ajunsă acolo, mi-am amintit un pasaj dintr-o carte care menționa cât de superficiali sunt oamenii în credință, știu doar câteva lucruri, printre care acela că Sfântul Nicolae le aruncă bani pe geam.

Știam că și eu am o credință superficială, așa că nu mai voiam să îl împovărez pe Sfântul Nicolae cu încă o cerere a unei păcătoase descumpănită. Așa că, nu i-am cerut nimic sfântului! Dar el mi-a dat totul. A doua zi după ce m-am întors din Bari, am observat că am o nouă pată, în formă de cruce, pe brațul meu drept. Așadar, am înțeles că sunt chemată să îmi port crucea, oriunde m-aș afla. Sfântul Nicolae îmi va fi mereu alături, indiferent dacă eu mă consider vrednică sau nu.

Exact așa a fost! Am început să călătoresc, iar soarele sau privirile oamenilor au fost mai degrabă ca o mângâiere pentru mine, nicidecum un obstacol. Dumnezeu a lucrat într-atât de minunat încât am ajuns să călătoresc în 28 de țări începând de atunci, iar de fiecare dată când întâmpinam dificultăți, îmi spuneam: „Dana, ai încredere! Sfântul Nicolae nu te lasă!”.

3. Cinstirea în Biserică și Învățătura Patristică

Și nu m-a lăsat. Cred că mulți uităm că nu contează cât de mici ne simțim, cât de pierduți suntem, Dumnezeu rămâne mereu cu noi și își trimite prietenii Lui să ne ajute. Orice lucru poate părea imposibil, dar totul este mult mai ușor de îndată ce ne acceptăm crucea. Unele lucruri nu le putem schimba, dar putem schimba felul în care le privim. Iar a-ți purta crucea este chiar eliberator!

Vă pot spune asta cu mâna pe crucea de pe brațul meu! Sărbători cu folos vă doresc!

(* Mărturie primită pe adresa redacției de la Daniela, în preajma prăznuirii Sfântului Ierarh Nicolae din anul 2024)

4. Întrebări Frecvente despre Pomenire și Viață (FAQ)