Acatistul Sfântului Cuvios Efrem Katunakiotul: Textul Integral, Rânduială și Rugăciune

1. Însemnătatea Duhovnicească și Tradiția Acatistului

Rugăciuni care se citesc înainte de orice Acatist

Bărbătește socotind că deșertăciuni sunt toate cele omenești, din tinerețe ai ieșit din lume, viața îngerească dorind. De Praznicul Înălțării Sfintei Cruci luându-ți crucea, te-ai îndreptat spre Sfântul Munte și la Katunakia te-ai așezat, lângă asprul stareț Nichifor, unde în smerenia ocărilor și în împlinirea rucodeliei ai petrecut, lucrarea răbdării și a blândeții agonisind și neîncetat cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Dobândind lacrimile cele duhovnicești, care ca apa botezului haina sufletului tău o albeau, mângâiere ai aflat  la rugăciune, că afară de trup fiind, toată zidirea ai cuprins-o într-o îmbrățișare. Iar după această înaltă stare, te-ai cufundat și mai adânc în smerenie, cântând Ziditorului: Aliluia!

Fiind împodobit cu harul preoției, prilej ai aflat a sluji în bisericuța Sfântului Ioan Botezătorul de la Schitul Sfântului Vasile, în obștea celui cu viață sfântă, neîntrecutul între dascăli Iosif Isihastul, căruia cuvânt și sfat duhovnicesc i-ai cerut, alipindu-te de el și cântând Domnului cu bucurie: Aliluia!

„Harul se păstrează prin smerenie și prin mulțumirea adusă lui Dumnezeu”, învățai, Părinte Efrem, adeverind cuvântul cu fapta. Și toată viața ta pildă a fost, făcându-te tuturor toate; că dintre virtuți, care a rămas nelucrată? Sau ce povățuiai fără să fi cercat tu mai întâi? Lăudăm nevoințele tale și îți cerem solirile, cântând cu bucurie: Aliluia!

2. Rânduiala Liturgică și Tâlcuirea Textului

În ostenelile tale pentru a-i odihni pe frați, când puterile îți slăbeau, Domnul trimitea sfinți ca să te ajute și mult har mângâietor. Așa ne faci înțeles că nu în odihnă și îndestulare dobândim bunătăți duhovnicești, ci în nelăsarea minții și a trupului în nelucrare. Iar noi, minunându-ne de nevoința ta, te lăudăm cântând Celui Ce te-a întărit: Aliluia!

Liturghisitor dăruit te-a arătat Stăpânul, Părinte Efrem, și nu doar desfătarea harului și vederi duhovnicești  în vremea slujbei primeai, ci și a pomeni multe nume de credincioși cu osârdie te osteneai. Iar rânduielile Bisericii cu acrivie păzindu-le, neîncetat te adumbrea harul Duhului Sfânt, Care îți dădea a cânta neîncetat: Aliluia!

Nu avem cuvinte vrednice de lauda viețuirii tale înalte în curăție și ascultare, dar, deși nevrednici, îndrăznim a cere solirile tale la Domnul și la Preacurata Sa Maică în nevoile ce ne împresoară, că îndrăzneală ai, fiindcă mult ai iubit; și cu nădejde alergăm la tine ca la unul care toate le-ai biruit, cântând cu mulțumire lui Dumnezeu: Aliluia!

Părăsirii harului ai răspuns cu răbdare și cu stăruință în rugăciune și în nevoințe – ca un adevărat ostaș al lui Hristos, Care cerca astfel râvna și smerenia ta –, iar nu fugind și așteptând fără osteneală a primi darul; întărește-ne și pe noi, cei slabi, cărora grea ne pare lupta, și dă-ne putere să biruim cântând: Aliluia!

Candacul 10

3. Folosul Sufletesc și Povățuirea Sfinților Părinți

„Scădere duhovnicească este a vedea căderile fraților, iar sporire este când pe toți îi vezi îngeri”, spuneai, părinte, și sporeai din putere în putere, nescârbindu-te niciodată de păcătos, ci numai de păcat. Iar noi, cei grabnici a osândi păcate străine, de scăderea duhovnicească te rugăm să ne izbăvești, ca să cântăm cu bucurie: Aliluia!

Toată rânduiala vieții monahale cu dragoste și cu dreaptă-socoteală ai păzit, precum ai deprins de la sfințitul tău dascăl, învățându-i și pe ucenicii tăi a o urma. Aceasta făcând, pildă tuturor te-ai arătat, că cine nu a luat putere din cuvintele tale? Sau peste cine nu s-a revărsat mulțime de binecuvântari când te-a cercetat? Și toți luând folos, plecau de la tine cântând: Aliluia!

Unit cu Domnul și la apusul vieții prin neîncetata rugăciune, părăsit ai fost de puterile trupești și de lumina ochilor, nu însă și de darul lacrimilor. Ca pe o răstignire pe cruce răbdând toate pătimirile, harul tinereții l-ai sporit, teologhisind și binecuvântând până ce te-ai mutat la Domnul și ai sfințit pământul cu trupul tău, făcând tot cerul să cânte cu bucurie: Aliluia!

Zicem ție: O, Cuvioase Părinte Efrem, mireasma Katunakiei, podoaba monahilor, lauda preoților și ajutătorul creștinilor, îndrăznind pentru multa iubire ce ai arătat-o față de toți, cerem pocăință curată, răbdare în ispite, trezvie neîncetată, pace gândurilor și limpezime minții, spre a înțelege cum să umblăm cuviincios în calea Domnului, și pornind pe ea cu ajutorul tău, să cântăm cu mulțumire: Aliluia! (acest condac se zice de trei ori)

Apoi se zice Icosul 1 și Condacul 1

4. Întrebări Frecvente despre Rânduială (FAQ)