Acatistul Sfântului Antonie cel Mare: Textul Integral, Rânduială și Rugăciune Făcătoare de Minuni

În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin.

Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție!

Împărate Ceresc, Mângâietorule, Duhul Adevărului, Care pretutindenea ești și toate le plinești, Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi, și ne curățește pe noi de toată întinăciunea, și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi! (de trei ori)

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.

Doamne miluiește (de trei ori), Slavă..., Și acum...

Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, vie împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel viclean. Că a Ta este împărăția și puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Fugind de întunericul cel negru al Egiptului, ai căutat pământul cel de viață dătător al pustiului. Prin înfrânare și nevoință veștejind săltările trupului, Prealăudate, te-ai făcut pildă monahilor, de Dumnezeu cugetătorule, celor ce strigă:

Om cu firea te-ai arătat, Părinte, dar te-ai văzut împreună-cetățean cu îngerii, căci ai viețuit pe pământ ca fiind fără de trup, Preacuvioase Antonie, lepădând toată purtarea de grijă a trupului; pentru aceasta strigăm ție:

Bucură-te, odrasla cucernicului părinte;

Bucură-te, ramura credincioasei maici sfinte;

Bucură-te, vlăstarul cel neveștejit al Egiptului;

Bucură-te, povățuitorul cel mare al pustiului;

Bucură-te, că din tinerețe lui Hristos ai urmat;

Bucură-te, că firește de trup te-ai depărtat;

Bucură-te, arătătorule al căilor monahicești;

Bucură-te, cel ce voiești mântuirea muritorilor;

Bucură-te, izbăvitorul din înșelăciuni al celor mulți;

Bucură-te, dătătorul râurilor de tămăduiri;

Bucură-te, cel prin care Dumnezeu S-a preaînălțat;

Bucură-te, cel prin care satana s-a rușinat;

Văzându-te vrăjmașul pe tine, de Dumnezeu purtătorule, la înălțime ridicat, se ispitea a te împiedica de la toate faptele bune; însă după puțin, s-a rușinat de sporirea ta prin care, nevoindu-te cu trupul și înălțându-te cu sufletul, strigai lui Dumnezeu: Aliluia!

Având cunoștința celor ce sunt ca și cum nu ar fi, ai trecut cu vederea pe cele trecătoare desfătări ale vieții; deci în mormânt închizându-te, prin multe necazuri te-ai înțelepțit, nădejdea spre Dumnezeu punându-ți; pentru care auzi acestea:

Bucură-te, insuflătorule al nădejdii în Dumnezeu;

Bucură-te, pierzătorule al nebuniei vrăjmașului;

Bucură-te, cel ce nu te înspăimânți de rănirile lui;

Bucură-te, biruitorul uneltirilor lui;

Bucură-te, lauda cea vestită a pământului Egiptului;

Bucură-te, cel mai strălucit decât toți monahii, lumina cea strălucită;

Bucură-te, floarea cea de Dumnezeu împodobită a cuvioșilor;

Bucură-te, frumusețea cea preastrălucită a sfinților;

Bucură-te, înțelepte deslușitor al înțelepților;

Bucură-te, luceafărul luminător al luceferilor;

Bucură-te, izvorul cel viu al pustiei;

Bucură-te, glasul cel puternic, risipitor al trândăviei;

Puterea Celui Preaînalt tare te-a făcut în toate, Antonie fericite, că, văzând pornirea vrăjmașilor cea neputincioasă venind asupra ta, neclintit ai rămas și, cu darul înconjurat fiind de toate părțile, strigai lui Dumnezeu: Aliluia!

Având dumnezeiască dorință încă mai mult a fi necăjit, Cugetătorule de Dumnezeu, ai văzut dumnezeiescul har; că din cer lumină pogorându-se te-a cercetat pe tine în nevoință, și glas ai auzit întărindu-te, iar noi grăim către tine:

Bucură-te, fiu al dumnezeieștii lumini;

Bucură-te, locaș al Duhului Sfânt;

Bucură-te, făclia cea nestinsă a liniștii;

Bucură-te, canonul cel preadrept al înfrânării;

Bucură-te, privirea cea preadulce a îngerilor și a oamenilor;

Bucură-te, mărirea cea lăudată a celor aleși;

Bucură-te, izgonitorule al patimilor omenești;

Bucură-te, îmbogățitorule de dumnezeiesc har;

Bucură-te, Părinte, întâistătător al Părinților;

Bucură-te, preacinstite iscusit păzitor al celor neînsoțiți;

Bucură-te, cel ce covârșești întru cunoștință pe cei înțelepți;

Bucură-te, cel ce întărești pe credincioșii cei căzuți, ridicându-i;

Aprins fiind de dumnezeiasca dorință, către muntele pustiului ai alergat, Antonie, bucurându-te; iar cel nărăvit întru răutate un disc mare de argint a pus înaintea ta, însă tu, ca pe un gunoi defăimându-l, strigai lui Dumnezeu: Aliluia!

Nevoindu-te mai presus de fire, Părinte Antonie, și biruind relele vicleșuguri diavolești, mai presus de acestea te-ai arătat; deci, făcându-te cetățean al pustiei, auzi de la noi acestea:

Bucură-te, canonul și temelia pustnicilor;

Bucură-te, plângerea împotriva răilor vrăjmași;

Bucură-te, slujitorul slujbelor celor mai bune;

Bucură-te, dătătorule al celor care cer cele dumnezeiești;

Bucură-te, că rău ai pătimit, vrăjmașului împotrivindu-te;

Bucură-te, că, împreunându-te cu Dumnezeu, te-ai veselit;

Bucură-te, minunea cea preaveselitoare a îngerilor;

Bucură-te, cel ce ești rana grea a demonilor;

Bucură-te, credinciosule slujitor al lui Dumnezeu;

Bucură-te, înaintestătător al credincioșilor;

Bucură-te, cel prin care s-au deșertat cetățile;

Bucură-te, prin care munții în cetăți s-au schimbat;

Vrând a trece Nilul, Părinte de Dumnezeu purtătorule Antonie, luntre neaflându-se, te-ai suit pe un crocodil, mergând spre cercetarea rugătorilor tăi, strigând împreună cu dânșii lui Dumnezeu: Aliluia!

Văzându-te tinerii Egiptului în pustie locuind, ca pe unul mai presus de oameni, și auzind învățătura ta, s-au schimbat cu dumnezeiască schimbare; pentru care, slăvind pe Dumnezeu, strigăm ție:

Bucură-te, cel ce ești om între îngeri;

Bucură-te, cel ce ești înger între oameni;

Bucură-te, cel ce, prin pildele tale, pământul l-ai făcut cer;

Bucură-te, cel ce, prin faptele tale, ai slujit lui Dumnezeu;

Bucură-te, că ai surpat sprânceana demonilor;

Bucură-te, cel ce ai înălțat viața muritorilor;

Bucură-te, tăinuitorule al dumnezeieștii Stăpânii cea în trei Sori;

Bucură-te, povățuitorule al dumnezeieștii petreceri;

Bucură-te, ridicarea celor căzuți;

Bucură-te, mântuirea multora;

Bucură-te, că ne povățuiești pe noi a urma ție;

Bucură-te, că, urmând povețele tale, adunăm sufletului bogăție;

Propovăduitor al dreptei credințe te-ai arătat celor fără de Dumnezeu și, voind a te face mucenic, cu bărbăție în oraș ai intrat; dar, neîmplinindu-ți dorința, cu singură bunăvoință te-ai făcut desăvârșit nevoitor, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Ca un luceafăr în pustiul Egiptului strălucind, întunericul înșelăciunii ai gonit și, săvârșind pururea tămăduiri, prin tine Dumnezeu S-a preaslăvit; pentru care primești de la noi acestea:

Bucură-te, cel prin care se împodobesc cuvioșii;

Bucură-te, cel prin care oamenii se mântuiesc;

Bucură-te, dumnezeiasca mângâiere a bolnavilor;

Bucură-te, harul cel dumnezeiesc al călătorilor;

Bucură-te, că ai vindecat prin rugăciune pe cea îndrăcită;

Bucură-te, preafericite, cel ce de toți te-ai depărtat;

Bucură-te, că îndată în pustie ai fugit;

Bucură-te, cel ce ai râvnit la viața îngerească;

Bucură-te, cel ce te-ai făcut dumnezeiesc slujitor;

Bucură-te, cel ce te-ai arătat pentru noi mijlocitor către Domnul;

Bucură-te, povățuitorul poporului către Dumnezeu;

Bucură-te, împăciuitorul oamenilor cu Dumnezeu;

Rămânând în munții pustiului Marele Antonie, hrană de la cei de altă credință avea; apoi, lucrând pământul, cu grâu și cu finice se hrănea, fiarele înfricoșându-se, iar pe credincioși îndemnându-i a cânta lui Dumnezeu: Aliluia!

Nou oraș ai arătat adâncimea pustietății, Antonie fericite, cel deopotrivă cu îngerii; căci ca un alt Ierusalim și Sinai muntele tău s-a preamărit și, ca un alt Moise și Ilie arătându-te, auzi acestea:

Bucură-te, al doilea Moise cu faptele;

Bucură-te, al doilea Ilie cu chipurile;

Bucură-te, cel ce blândeții lui David te-ai asemănat;

Bucură-te, cel ce cărările Botezătorului ai urmat;

Bucură-te, cel ce ai izvorât apă monahilor în loc însetat;

Bucură-te, cel ce lui Pavel cel simplu te-ai asemănat;

Bucură-te, cel ce în fiecare zi ai sfătuit pe monahi;

Bucură-te, cel ce ai povățuit îndeosebi pe cei greșiți;

Bucură-te, cel ce ai vindecat pe cei orbi;

Bucură-te, cel ce ai îndreptat pe cei slăbănogi;

Bucură-te, cel ce ai gonit patimile cele sufletești;

Bucură-te, cel ce ai vindecat durerile cele trupești;

Străină minune! Văzând vânarea în multe feluri, nicidecum nu te-ai spăimântat, de trei ori fericite; iar vânătorul, dumnezeiasca ta față văzând, de frică fiind cuprins, îndată a murit, făcându-te tu pildă tuturor celor ispitiți a striga lui Dumnezeu: Aliluia!

Cu totul vesel te-ai arătat, văzând înălțarea sufletului lui Ammun, pe care ai arătat-o celor împreună cu tine întrebat fiind de dânșii, de Dumnezeu purtătorule Antonie; pentru aceea, văzând sfințenia ta, minunându-ne, strigăm ție:

Bucură-te, însuți văzătorule al tainelor;

Bucură-te, trecătorule cu vederea al pământeștilor lucruri;

Bucură-te, luminarea adevărată a celor necunoscători;

Bucură-te, grabnica supunere a supușilor;

Bucură-te, că pe cele viitoare, ca pe cele de față le vedeai;

Bucură-te, că arătai cu putință pe cele cu neputință;

Bucură-te, că ai mântuit pe tinerii cei îndrăciți;

Bucură-te, cel ce ai tămăduit pe cei bolnavi de ochi;

Bucură-te, cel ce vedeai înălțarea sufletelor;

Bucură-te, cel ce mai înainte spuneai ieșirea lor;

Bucură-te, toiagul cel bun al monahilor;

Bucură-te, cinstita împodobire a credincioșilor;

Tot darul cel dumnezeiesc ca și Pavel ai primit, ca cel ce te-ai făcut și tu, toate tuturor, pe toți covârșindu-i, Antonie, până și în văzduh te-ai răpit, Cuvioase; pentru care, încutremurat cu totul strigai lui Dumnezeu: Aliluia!

Pe ritorii cei mult vorbitori ca pe niște pești fără de glas i-ai arătat prin cuvintele tale, de Dumnezeu purtătorule, că, ritorisind despre Dumnezeu, cuvintele tale asemănându-le cu lucrurile, te-ai făcut minunat și slăvit; pentru aceasta cântăm ție:

Bucură-te, versul înțelepciunii lui Dumnezeu;

Bucură-te, vistieria cuvintelor Lui;

Bucură-te, cel mai înțelept decât toți filozofii;

Bucură-te, cel mai iscusit și mai înalt în cuvinte;

Bucură-te, preaslăvită auzire și grăire a celor înțelepți;

Bucură-te, preacinstită oglindire a monahilor și a tuturor celor ce te caută;

Bucură-te, cel ce veselești auzul credincioșilor;

Bucură-te, cel ce ai dezlegat împleticirile filosofilor;

Bucură-te, fiu al lui Dumnezeu, după împărtășire;

Bucură-te, înălțarea preacuvioșilor după străduire;

Bucură-te, cel prin care s-a înființat monahismul;

Bucură-te, cel prin care s-au îndreptat credincioșii;

Grăbindu-te, de Dumnezeu purtătorule Părinte, după porunca dinainte primită de la Dumnezeu, te-ai dus către Pavel Tebeul; și, împiedicându-te de multe ispite, nu te-ai înfricoșat de relele întâmplări; și, dobândind ceea ce doreai, ai încetat întristarea, strigând lui Dumnezeu: Aliluia!

A doua oară făcând călătoria Marele Antonie și grăbindu-se către Pavel Tebeul, a văzut înălțarea sufletului lui; deci alergând și găsindu-l mort, l-a îngropat, luându-i îmbrăcămintea; pentru care strigăm lui:

Bucură-te, înger purtător de trup;

Bucură-te, omule cel ce cu Dumnezeu ai vorbit;

Bucură-te, cel ce ai văzut nevoințele lui Pavel;

Bucură-te, slujitorul îngropării lui;

Bucură-te, cel ce ai istorisit viețuirea lui;

Bucură-te, cel ce te-ai îmbogățit cu a lui făptură bună;

Bucură-te, cel ce mai înainte ai cunoscut înșelăciunea eresurilor;

Bucură-te, cel ce ai alinat tulburarea Bisericilor;

Bucură-te, cel ce ai gonit primejdia eresului;

Bucură-te, părtașul dreptei cunoștințe;

Bucură-te, buna mireasmă a pustiurilor;

Bucură-te, buna insuflare a monahilor;

Nevoind Valens, cel de cele arienești cugetător, a recunoaște pe Fiul Dumnezeu Preaînalt, te-ai pornit împotriva lui, Antonie; și el, ticălosul, luând cele după faptele sale, de cal a fost ucis, iar tu lui Dumnezeu strigai: Aliluia!

Lumină trimisă de Luminătorul cel mare arătându-te tu, Antonie, ai luminat pe toți, și pe ucenicii tăi sfătuind, mai înainte le-ai arătat mutarea ta din viața de aici; iar ei, de întristare fiind cuprinși, cântau ție acestea:

Bucură-te, mângâierea noastră;

Bucură-te, încurajarea tuturor;

Bucură-te, hrănitorul celor flămânzi de cele cerești;

Bucură-te, sfătuitorul celor doritori de cele sufletești;

Bucură-te, că ieșirea ta mai înainte ai cunoscut-o, de Dumnezeu purtătorule;

Bucură-te, următorule al înțelepțiților de Dumnezeu Apostoli;

Bucură-te, cel prin care pământenii se laudă;

Bucură-te, cel prin care înțelepții se apără;

Bucură-te, desfătarea slavei celei negrăite;

Bucură-te, amintirea hranei tale celei sfinte;

Bucură-te, că învățăturile tale cu drag le primim;

Bucură-te, că ne mântuim sufletul urmându-ți sfaturile;

De mare dar s-a învrednicit marele Atanasie, luând amândouă hainele tale, de Dumnezeu purtătorule Antonie; și scriind dumnezeiască viața ta, cea de una sută și cinci ani, striga lui Dumnezeu: Aliluia!

Cânți acum împreună cu îngerii, ca mai înainte cu oamenii, în ceruri veselindu-te, Fericite, cântarea cea întreit-sfântă lui Dumnezeu, pe Care roagă-L pentru cei ce te cinstim pe tine, Antonie, și cu dragoste cântăm acestea:

Bucură-te, locuitorul celor cerești;

Bucură-te, împodobitorul celor pământești;

Bucură-te, cel ce împreună-petreci cu îngerii;

Bucură-te, împreună-vorbitorule cu sfinții;

Bucură-te, pururea lăudătorule al Preasfintei Treimi;

Bucură-te, fierbinte mijlocitorule al tuturor către Dumnezeu;

Bucură-te, povățuitorul și sprijinitorul celor ce te laudă pe tine;

Bucură-te, strălucitule păstor și învățătorule al ucenicilor tăi;

Bucură-te, înaintestătător al tuturor cuvioșilor;

Bucură-te, preacinstitule conducător al celor necăsătoriți;

Bucură-te, cel ce ești cald mijlocitor al celor ce poartă numele tău;

Bucură-te, mare apărător al celor ce te cinstesc pe tine;

O, preaînțelepte de Dumnezeu purtătorule Antonie, căpetenia părinților și slava cuvioșilor, primește de la noi aceste laude ce cu tot sufletul le aducem ție și roagă-te lui Dumnezeu pentru noi cei ce strigăm: Aliluia!

(Acest condac se zice de trei ori. Apoi se rostește din nou Icosul 1 și Condacul 1).